Pe data de 26 septembrie, pe Malul Alb a fost demarata o actiune de ecologizare. Alaturi de profesorul de engleza Eugen Belivac si chitaristul Bobita Catusanu, cunoscuti ca fiind dedicati cauzei de protectie a mediului, au pus umar de la umar copii de la gradinita pana la clasa a VII-a. Ideea care a stat la baza actiunii de sambata a fost una destul de simpla: in timpul vacantei de vara, profesorul Belivac, impreuna cu elevii sai, a realizat cateva proiecte sub forma unor filmulete despre situatia de la Malul Alb. La sfarsitul proiectului, i-a intrebat pe cei mici: “Ce este de facut?”. Iar ei au raspuns fara ezitare: “Sa facem curat!”. Asta au si facut sambata trecuta.
n Domnule profesor Eugen Belivac, ati declarat razboi pet-urilor sambata trecuta. La ce rezultate ati ajuns?
- Nu am declarat razboi pet-urilor, ci nesimtirii celor care confunda raul, natura cu cosul de gunoi. De aceea am hotarat, impreuna cu micii mei prieteni, pe care ii initiez in tainele limbii engleze, sa ne rafuim un pic cu aceasta nesimtire. Sa demonstram ca daca ne adunam eforturile, putem face curat acolo unde adultii iresponsabili arunca deseuri din plastic. Rezultatul actiunii noastre de numai doua ore si un pic a fost un container mare umplut cu saci cu deseuri din plastic.
n Suntem un popor “indragostit” de pet-uri?
- Nu cred asta. Numai ca aceste ambalaje din plastic au patruns in viata noastra brusc, noi, societatea, nefiind inca pregatiti pentru ele. Din cauza faptului ca plasticul nu este un material biodegradabil, adica nu poate fi distrus de natura, el ramane, spre oroarea ochilor adevaratilor iubitori de natura. De aceea, trebuie sa ne autoeducam, sa constientizam faptul ca atunci cand iesim la iarba verde si aruncam o sticla de plastic in rau, acea sticla va disparea din fata ochilor nostri pe moment, dar asta nu inseamna ca va disparea de tot. Va fi purtata de rau undeva unde se strang sute, poate chiar mii de alte sticle, generand monstruozitati precum cea de la Malul Alb.
n V-ati simtit vreodata descurajat vazand ca teoria despre protectia mediului nu prea se respecta in Ramnicu Valcea?
- Nu mai trebuie sa vorbim despre teorii. Trebuie sa trecem la fapte, trebuie sa actionam. Cred ca perioada pentru constientizarea acestui fenomen al poluarii a trecut de mult. A trecut vremea campaniilor de informare, de trasare a politicilor de mediu. Acum este vremea actiunii. Trebuie sa actionam. Or la atac nu poti pleca descurajat. La aceasta actiune au participat voluntar copii incepand de la grupele mici de gradinita pana la cei de clasa a VII-a. Toti au venit pentru ca au vrut, lucru care ma obliga sa fiu optimist. Copiii au dat un exemplu care trebuie urmat.
n Vi se pare ca avem un oras sufocat de deseuri?
- Inca nu am ajuns in aceasta situatie, poate si pentru ca firmele de salubrizare si-au facut pana acum datoria, dupa parerea mea. Insa trebuie sa scapam de mentalitatea potrivit careia nu conteaza daca aruncam o hartie sau un pet pe jos, pentru ca oricum sunt oameni platiti sa stranga dupa noi. Trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca acei oameni sunt platiti sa golesca cosul de gunoi in care noi aruncam deseurile, nu sa stranga dupa noi.
n Romania, ca tara, pare sa aiba numai ea probleme la acest capitol din tot blocul UE?
- Probleme cred ca sunt peste tot, numai ca prin alte parti exista termenii de educatie, civilizatie, acesti termeni fiind insa dublati si de partea punitiva a autoritatilor. Acolo esti liber sa arunci hartii pe jos ori peturi in rau, dar trebuie sa fii si conttient ca, facand acest lucru, vei plati o amenda mai mult decat usturatoare.
n Actiuni viitoare de ecologizare?
- Cu siguranta. Insa, aceste actiuni vor fi facute in mod voluntar, deoarece numai asa vom obtine rezultatele pe care le dorim. Organizand actiuni pentru a le bifa undeva, intr-un calendar de activitati si obligand oamenii sa vina la aceste actiuni, nu vor fi rezultatele asteptate. Actiunea de sambata, 26 septembrie 2009, a fost doar prima de acest gen, iar faptul ca a fost un succes ne determina sa o repetam. Si o vom face!
n Va multumim! Denisa Chirita
|